Iepurele și Broasca Țestoasă
Cine ajunge primul: cel iute sau cel care nu se oprește?
Cel iute și cea încet
În pădure trăia un iepure foarte iute de picior. Pe malul lacului trăia o broască țestoasă, care mergea încet, cu casa pe spate.
Iepurele se laudă
„Ce încet mergi!”, râdea iepurele. „Eu ajung la copacul cel mare cât clipești!” Și sărea în jurul țestoasei ca să se laude.
Întrecerea
„Hai să ne întrecem”, a spus liniștit țestoasa. Iepurele a râs tare: „Cu tine? Bine!” Animalele pădurii au venit să vadă cursa.
Iepurele țâșnește
La semnal, iepurele a țâșnit ca vântul. S-a uitat în urmă și țestoasa era abia la câțiva pași de start. „E prea ușor”, a zis el.
Somnul de la umbră
Fiind atât de sigur că va câștiga, iepurele s-a întins la umbra unui copac. „Trag un pui de somn și tot ajung primul.” Și a adormit.
Pas după pas
Țestoasa mergea. Încet, dar fără să se oprească. Un pas, încă un pas. A trecut pe lângă iepurele care dormea și nici nu s-a uitat la el.
Linia de sosire
Când soarele era sus, țestoasa a ajuns la copacul cel mare. Toate animalele au strigat de bucurie: „A câștigat țestoasa!”
Iepurele se trezește
Iepurele s-a trezit de la atâta zgomot și a alergat — dar era prea târziu. „Am înțeles”, a spus el. „Nu mai râd de nimeni și nu mă mai laud.”
Ce am învățat din poveste
Nu câștigă cel mai iute, ci cel care nu se oprește. Și nu ne lăudăm — mai bine ne vedem de treabă.