Găinușa Roșie
Povestea găinușei harnice și a boabelor de grâu
Boabele de grâu
Găinușa roșie scormonea în ogradă când a găsit câteva boabe de grâu. „Ce comoară!”, s-a bucurat ea. „Din ele va crește grâu, iar din grâu vom avea pâine.”
Cine mă ajută?
„Cine mă ajută să semăn grâul?”, a întrebat găinușa. „Nu eu!”, a spus pisica. „Nu eu!”, a spus cățelul. „Nu eu!”, a spus rața. Toți voiau să se odihnească.
Găinușa seamănă singură
Atunci găinușa roșie a săpat pământul și a pus boabele unul câte unul. A udat locul și a așteptat. „O fac singură”, a spus ea.
Grâul crește mare
A trecut primăvara, a venit vara. Grâul a crescut înalt și galben ca aurul. „Cine mă ajută să-l tai?” „Nu eu!”, au spus toți din nou.
La moară
Găinușa a dus grâul la moară, într-un sac pe care l-a tras singură. Morarul l-a măcinat și s-a făcut făină albă ca zăpada.
Frământă aluatul
„Cine mă ajută să frământ aluatul?” „Nu eu!” Găinușa a frământat singură, a aprins focul în cuptor și a pus pâinea la coptor.
Miroase a pâine caldă
Mirosul de pâine caldă s-a împrăștiat peste toată ograda. Pisica, cățelul și rața au venit în fugă: „Cine te ajută să mănânci pâinea?” „Eu!”, au strigat toți.
Pâinea celor harnici
„Voi nu m-ați ajutat la nimic”, a spus găinușa. Și a împărțit pâinea caldă cu puișorii ei, care au cărat apă și au strâns vreascuri. Ceilalți au înțeles lecția.
Ce am învățat din poveste
Pâinea se face cu multă muncă. Cine ajută la treabă se bucură apoi împreună cu ceilalți.